Alergatul e naspa. Sau nu?

IMAG3398

Duminica, in timpul ultimului antrenament, dupa vreo doi kilometri, am avut o revelatie: „Alergatul e naspa. De ce in loc sa imi petrec duminica dimineata in familie, citind, uitandu-ma la un film sau jucand Candy Crush Saga eu ies la alergat prin noroi si ceata la 5 grade Celsius?”.

Adica nu prea are sens ca dupa o saptamana obositoare sa renunt la confortul apartamentului in favoarea unui antrenament la cel putin trei luni distanta de urmatoarea competitie la care am de gand sa ma inscriu, mai ales ca nu tintesc locurile fruntase. Mai mult decat atat, doar gandul de a programa alarma pentru a face toate astea intr-o zi in care as putea dormi mai mult poate parea dureros.

Si totusi, parca suna diferit. Parca atunci cand stiu ca ma ridic din pat pentru a mai adauga cativa kilometri in contul de Runkeeper alarma suna altfel si nevoia de a apasa butonul de „snooze” dispare. Si de aici incolo au inceput sa reapara gandurile pozitive. Mi-am dat seama ca de cand am inceput sa alerg in mod constant, viata mea s-a schimbat mult in bine pe toate planurile. Am intalnit o multime de oameni noi de la care am avut multe de invatat si cu care am legat prietenii puternice, am trait senzatia de „runner’s high”, m-am lovit de „zid”.

Am ajuns sa cred ca inclusiv curatatul adidasilor de noroi in baltile din fata blocului – sub privirile uimite ale vecinilor, normal – a ajuns sa fie un ritual in sine. Sunt convins ca voi continua sa alerg, sa merg la concursuri si sa colectionez numere de concurs chiar si numai pentru Senzatia de dupa un antrenament bun.

Pana la urma poate ca alergatul nu e chiar asa naspa.

P.S.: Adidasii din poza au ajuns sa fie o extensie a picioarelor si ii recomand cu caldura, mai ales pentru conditii firguroase. Pun intended :)

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii