Cronica unui ultramaraton (III) – Iulian Serban

Cronica unui ultramaraton 3

Luni, 07 Septembrie – 18 zile pana la cursa

O dimineata racoroasa, sau cel putin cu un aer putin mai rece. Speram ca incepe sa soseasca toamna. O alergare usoara putin prin oras, putin pe la sala sporturilor si un rezultat in jur de
8-9 km.  Ganduri multiple dar focus pe un proiect pe care trebuie sa il finalizez in aceasta
saptamana. Ma gandesc la inca o alergare mai lunga saptamana asta.

Marti, 08 Septembrie – 17 zile pana la cursa

10 km alergati greu astazi; incet-incet intru in stresul de dinainte de cursa asta. Mi-e frica si ma gandesc ca am facut o mare prostie atunci cand am afirmat ca voi alerga 100 de km. Ce o fi fost in capul meu?
Stiu ca daca o sa public randurile astea, vor fi mai multi cei care vor trai intens cu mine momentele de dinainte de cursa, dar am clipe cand ma gandesc ca poate am exagerat cu numarul asta. Ma tem ca nu voi fi destul de pregatit… pe de alta parte am realizat ca, cu cat stam mai mult sa ne gandim si sa analizam, cu atat ne este mai greu sa actionam.
Azi s-a nascut Bucuria Alergarii.

Miercuri, 09 Septembrie – 16 zile pana la cursa

Astazi nu am alergat, desi imi propusem sa o fac. Astazi am scris acest articol, pentru blogul meu.Astazi vreau sa fiu recunoscator pentru o persoana pe care o am in viata mea. Alin se numeste persoana si am asistat la transformarea lui intr-un model pentru altii si ma inspira de fiecare data. Voi incheia articolul de pe blog, citand cuvintele lui:

Aveti doua variante: fie sa va inscrieti la una dintre curse si sa alergati impreuna cu
noi, fie sa ne sustineti facand donatii. Nu exista o suma minima sau maxima. Conteaza
doar gestul. Exista totusi si o a treia varianta: aceea sa nu va implicati, iar daca o alegeti
pe aceasta, va anunt ca tocmai ati pierdut fara motiv un minut din viata voastra citind
acest mesaj.
Ar fi trebuit in acest comentariu sa scriu cate ceva despre mine, de ce alerg, de cand
alerg, etc, dar mi-am dat seama ca nu eu sunt important, pentru ca, in cele din urma,
faptele vorbesc mai tare decat orice cuvant. Daca nu poti alerga si nici nu poti dona,
macar sustine-ne cu un share, asa vei face folositor minutul de care vorbeam anterior.
Sa auzim numai de bine!

Joi, 10 Septembrie – 15 zile pana la cursa

Oficial e toamna. Ploua si e rece. Ca distanta avem astazi un 17.51 km, insa ca timp, am fost foarte foarte lent. 2 ore si 16 minute pentru o tura lunga de la vest la sudul orasului, si inca 6 ture de Sala Sporturilor. Alergatori putini astazi si ei se vor rari o data cu racirea timpului.

Gandul zilei este ca petrecem prea mult timp in zona de gandire si planificare si prea
putin in zona de actiune; asa ca de astazi am sa fiu mai mult focusat pe actiune. Persoana pentru care sunt astazi recunoscator ca exista in viata mea este Erika, al carei gand
poposise de dimineata pe facebook.

Training is like fighting with a Gorilla. You don’t stop when you’re tired. You stop when the Gorilla is tired.

Duminica, 13 Septembrie – 12 zile pana la cursa

Ei da, alergatul pe varfuri aduce panica a doua zi, asa ca astazi cei 9.16 km au fost
chin si jale. Pauze, pasi multi, si gandul ca durerea din genunchiul stang nu o sa treaca pana pe 26. Mai sunt putine zile si m-am gandit ca saptamana viitoare nu o sa pot alerga
distante mai mari asa ca in saptamana asta trebuie sa am si o cursa mai lunga; nu
a fost insa sa fie astazi.

Marti, 15 Septembrie – 10 zile pana la cursa

Nu sunt mai multe de spus despre ziua de astazi decat asta: corpul s-a oprit. S-a oprit pur si simplu undeva pana in 5 km si nu a mai putut porni. Ceva s-a intamplat si sunt sigur ca daca as fi avut un partener de alergare, as fi continuat, asa insa m-am oprit si a trebuit sa ma intorc.
Ma gandeam astazi: cum ar fi ca pe 26 sa se intample acelasi lucru?
Nu, nu e o tragedie daca s-ar intampla. Scopul a fost atins si cauza Centrului Bucuria
Ajutorului, dezvoltat de Parintele Manuel, e cunoscuta; oamenii alearga, vor sa-si
schimbe viata in bine si asta ma bucura tare mult.

Joi, 17 Septembrie – 8 zile pana la cursa

Am coborat sub 10 zile. Lucrurile devin serioase si emotiile incep sa creasca. Dupa intamplarea de marti, am luat o pauza miercuri si astazi am pornit din nou la treaba. Aa alergat aproape 13 km si am folosit pentru prima data si echipamentul cu care am sa incep in ziua cea mare.

Vineri, 18 Septembrie – 7 zile pana la cursa

Astazi nu am alergat, in schimb am urmarit o emisiune in care prietenii mei John Cristea si
Madalina Iba au vorbit despre ultramaratonul din 26 Septembrie, despre bucuria ajutorului si despre bucuria alergarii; si despre… mine. Am avut o stare ciudata, de mandrie, combinata cu
responsabilitate si bucurie.

Ma simt cumva vinovat de initiativa asta (desi nu sunt eu organizatorul, iar fetele
de la Fundatia Comunitara Prahova chiar stiu ce fac) si vreau sa iasa bine, fara
accidentari si alte probleme.

Sambata, 19 Septembrie – 6 zile pana la cursa

Chiar daca nu am avut un program bine definit inainte de alergarea asta ultra, m-am gandit ca, asa, cam cu o saptamana inainte, sa fac o cursa mai lunga. In prima faza, voiam sa ma inscriu la un alt ultra de 50 de km, pentru Spitalul Copiilor, cursa intre Arcul de Triumf – Bucuresti si LukOil-ul de la intrarea in Ploiesti. Am cerut pareri prietenilor mei cu mult mai multa experienta si mi-au spus ca ar fi mai bine sa nu fac o cursa asa de lunga, asa de repede inainte de 100.
Asadar, m-am gandit sa mai fac maxim doua alergari inainte de 26, si anume
una de anduranta si una scurta, dar intensa, de viteza.

Pe scurt: 33 de km la… 33 de grade. Foarte greu pe asa o caldura si speranta mea este ca fix peste o saptamana caldura sa fie mai mica si sa putem termina cu bine cursa imposibila.  Pauza de hidratare si alimentare si inapoi spre Ploiesti, cu claxoane si un „Bravooo” venit de la un domn pe bicicleta, foarte bucuros sa ne vada. Inca o alergare si apoi pauza in 26. O sa fie greu sa ma abtin dar trebuie sa o fac.

Duminica, 20 Septembrie – 5 zile pana la cursa

Ma asteptam sa imi revin mai greu dupa cei 33 de km de ieri, si planuisem pentru astazi cateva sprinturi (ma gandeam la 5 X 1000 m la cea mai buna viteza pe care as fi putut sa o scot).    Mi-am revenit pana seara si ma bucuram ca voi putea sprinta in voie. Nu a fost sa fie, pentru ca am plecat la munte.

Recunosc ca m-am gandit ce va urma dupa UltraMaratonul din 26, si care va fi noua tinta. Astazi am aflat-o si ma bucur mult cand descopar ceva ce ma motiveaza sa vreau mai mult de la mine. Am alergat putin dar intens si anume intre Busteni si Cascada Urlatoarea. Nu este distanta mare, stiu asta. Concluzia este: mi-a placut maxim! Si vreau sa alerg din nou montan. Este altceva, imi pune tot corpul la munca si privelistea de sus nu poate fi comparata cu nimic.

Marti, 22 Septembrie – 3 zile pana la cursa

Astazi a fost ziua citirii si documentarii. Am cautat pe net articole cu si despre alergari de 100 de km si m-a surprins placut o cursa descoperita in Italia, cursa ce se desfasoara de 43 de ani
si care a avut in acest an 2415 participanti, printre care si un domn de 91 de ani, care a participat la 42 din cele 43 de editii.

Cred ca tocmai mi-am gasit un nou obiectiv!

Primele doua parti pot fi citite aici – I sau aici -II.

Va urma…

 

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii