Cronica unui ultramaraton (I) – Iulian Serban

Povestea din spatele povestii

Pentru ca mai sunt 31 de zile pana la provocarea de 100 de km, am decis sa tin acest jurnal in care sa mentionez mici aspecte din luna asta, inainte de cursa si din ziua cursei. Poate va fi util cuiva care doreste sa alerge o cursa, fie de 40, 50, 80 sau 100 de km. Nu voi prezenta retete, nu detin chei ale succesului. Am sa relatez doar ce voi trai eu de azi pana in data de 26 septembrie, zi in care mi am propus sa pornesc din Otopeni – Bucuresti si sa ajung pana la Urlati – Prahova, in alergare. De ce? Pentru ca:

  • vreau sa vad daca pot face asta in luna in care implinesc 35 de ani (alerg de 2 ani si cea mai lunga distanta a fost de 45 de km, alergati la 100 For Children, in 30 Mai 2015);
  • in scopul strangerii de fonduri pentru copiii aflati in Centrul de zi Sfantul Stelian, centru coordonat de Fundatia Bucuria Ajutorului – Urlati.

Sa-i dam bataie!

Marti, 25 august – 31 de zile pana la cursa

Astazi am alergat 12 km si am fost insotit de la km 6 de bunul meu prieten Alin. A fost o cursa buna si la final amandoi simteam ca putem alerga mai departe, dar pentru ca am pornit destul de tarziu, ne-am propus o cursa mai lunga in zilele urmatoare. Spre seara, cand mi-am pus aceste ganduri pe foaie, am realizat ca de maine in 30 de zile va fi intalnirea cu marea provocare a celor 100 de km. Nu stiu de ce, dar am convingerea ca voi termina in picioare cursa din 26 septembrie.

Vineri, 28 august – 28 de zile pana la cursa

Cu greu am reusit astazi sa parcurg 8.5 km si asta pentru ca nu am reusit sa ma trezesc la ora propusa. Initial, voiam sa alerg prin oras, cat mai devreme, dar pentru ca nu am avut un somn odihnitor, am reusit sa plec la alergat doar in jur de 08:30. Sunt multumit ca, pentru prima data in viata mea, am alergat astazi descult, pe pista de zgura pentru atletism. Da, cei care spun ca alergatul descult e diferit au perfecta dreptate. Picioarele nu au incotro si, neavand protectia adidasilor, sunt fortati sa calce corect si sa atinga solul in modul normal pe care corpul il impune.

Sambata, 29 august – 27 de zile pana la cursa

Initial stabilisem ca ultramaratonul caritabil sa aiba loc pe 29 august, iar apoi am mutat data pe 26 septembrie. Astazi am aflat ca am facut foarte bine ca am mutat data pentru ca a fost extrem de cald. Cum am constatat asta? Pai am decis sa filmam traseul integral, cel de 100 de km si sa facem (eu si Cristi, colegul si prietenul meu) ultimii 20 de kilometri impreuna, in alergare. Am alergat exact ultima parte a traseului din 26 septembrie si, poate ca pare o nebunie totala, dar acum este ora 22 fix, si simt ca as putea sa fac din nou acest traseu. Asta imi spune ca incep sa mi pregatesc mintea si corpul pentru ce va urma si fara oamenii astia fantastici (Ana, Cristi si fratele sau Claudiu) nu as fi reusit astazi si nu voi reusi nici la „marele eveniment”. Am realizat astazi, in repetate randuri ca imi place cu adevarat sa alerg.

Marti, 01 septembrie – 24 de zile pana la cursa

Desi m-am trezit de la ora 05:30, am reusit sa plec din casa pe la 06:30. Se anunta o zi calduroasa tare (35-36 de grade) si am preferat sa merg la alergat mai devreme. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult alergarea asta urbana, dar o prefer cat mai devreme pentru ca sunt mai putine masini. Imi plac privirile oamenilor care ma vad alergand. Unii zambesc, altii sunt nedumeriti, altii tresar.

Va urma…

 

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii