Interviu – Andrei Rosu

Andrei Rosu

Andrei Rosu e un sportiv cunoscut in Romania si in strainatate datorita competitiilor extreme la care participa. Are peste 15000 km alergati, este co-organizator al Transmaraton, pasionat de voluntariat, iar la varsta de 100 de ani isi propune sa alerge un ultramarton de 100 km cu sotie, copii, nepoti si cativa stranepoti, dupa cum spune chiar el.

  • Cum ai inceput sa alergi? Care fost inceputul tau ca alergator din punct de vedere al echipamentului, nutritiei si antrenamentului?

Am inceput la jumatatea lui 2009 cu ce aveam prin casa: niste pantofi de alergare (de care are toata lumea) un sort, un tricou, nu a fost tare complicat. Am inceput cu 1 km, dupa acea 2 km, apoi 3 si tot asa. La inceput a fost mai greu pentru ca avem si cateva kilograme in plus, vreo 14 si le simteam destul de mult.

  • Cat e de dificil sa imbini munca, familia si alergatul, fara sa neglijezi niciuna dintre ele?

Mi-am impartit ziua in trei exceptand somnul: dimineata de la 5 la 7 jumatate ma antrenez si imi pastrez timp pentru mine, apoi timpul dedicat carierei pana la 5 jumatate si apoi timpul dedicat doar familiei. Foarte rar ma antrenez seara si atunci cand ma antrenez, familia e cu mine; de exemplu, la bazin vin si copii mei, care fac inot.

  • Care este atitudinea colegilor si colaboratorilor tai vis-a-vis de alergare? Sau a timpului pe care il dedici alergarii?

La inceput m-au privit ciudat, dupa care s-au obisnuit cu mine, apoi au vazut efectele: sunt mai productiv la birou, sunt sanatos, am slabit, mi-am schimbat stilul de viata si fac multa miscare, deci au o parere buna.

  • Practic ai popularizat sportul in cadrul companiei in care lucrezi?

Cred ca orice alergator il popularizeaza.

  • Esti propriul tau antrenor sau te antrenezi impreuna cu cineva?

Imi place foarte mult alergarea si din momentul in care m-am apucat de alergat am citit foarte mult pe aceasta tema, inclusiv cum poti alerga fara sa te accidentezi, cum sa iti cresti performantele. Nu am considerat niciodata ca am nevoie de un antrenor, mai ales ca unele din probele la care particip (ultra-maratoane si curse de anduranta) tin chiar cateva zile, iar antrenorul nu prea este util, deoarece fiecare trebuie sa isi descopere limitele si sa inteleaga cum ii functioneaza corpul. Nu cred ca este o reteta aplicabila pentru toti alergatorii in sportul de ultra-maraton. Iar la inot am lucrat cu un antrenor atunci cand m-am pregatit pentru cursa.

  • Care e temerea ta cea mai mare inainte de inceperea unei curse?

Am mers bine pregatit la toate cursele, nu am abandonat niciuna si le-am finalizat in timp util. Nu prea am temeri, avand in vedere ca merg atat de bine pregatit. E ca si la scoala, daca mergi cu lectia invatata nu prea mai ai emotii.

  • Am citit ca aplici o dieta alcalina, care sunt beneficiile acestei diete pentru tine?

Nu este neaparat alcalina, sunt niste principii de bun-simt in sensul ca mananc legume procesate cat mai putin ca sa beneficiez de toate vitaminele si mineralele. Ma intreb ce as manca daca m-as rataci in padure si probabil primul lucru pe care l-as manca nu ar fi un iepure, un mistret sau un urs, ci probabil as manca ce gasesc pe acolo: ciuperci, fructe de padure. Pentru mine mancarea nu mai este o recompensa  deci nu mai mananc pe fond emotional, pe fond de stres, pentru mine mancatul este o sursa de energie si o sursa de sanatate, sa cu scopul de a ma reface rapid si de a putea munci normal.

  • Ai participat la multe curse atat in Romania cat si in strainatate. Care sunt diferentele pe care le-ai perceput din punct de vedere organizatoric, al competitiei si al sustinatorilor?

Comunitatea alergatorilor este una frumoasa, alergatorii sunt la fel peste tot, de fapt oamenii sunt la fel peste tot; asta afli cand calatoresti foarte mult deoarece la nivel de tara, obiceiuri, traditii exista diferente, insa in ceea ce priveste comunitatea, aceasta e frumoasa peste tot, iar intre alergatori este o atmosfera placuta. Atunci cand alergi dimineata intr-un oras si vezi si alti alergatori, e zambetul acela care spune „inteleg de ce faci asta”.  Despre organizare: foarte multi alergatori si organizatori romani au calatorit in strainatate si intrand in  contact cu competitii de afara, normal ca s-au inspirat si organizeaza concursuri din ce in ce mai bune. Nu am observat diferente foarte mari, doar peisajul difera din cauza geografiei si topografiei locurilor.

  • Si sustinatorii?

La  cursele in oras cu cat e mai mare competitia respectiva, cu atat sunt mai implicati si locuitorii; cum am vazut si in Romania, competitiile din oras atrag multi participanti si un numar mare de suporteri, iar oamenii nu se mai opun atat de vehement atunci cand circulatia se inchide cateva ore.

  • Care este strategia ta sa te recuperezi dupa cursele atat de lungi?

Am mai multe strategii, partea frumoasa e ca avem acces la informatii foarte usor, trebuie doar sa le folosim, mai ales ca nu sunt complicat de urmarit. In primul rand, imediat dupa ce ai terminat efortul trebuie sa mananci si sa bei, sa te alimentezi cu carbohidrati, nutrienti. Trebuie sa recuperezi apa pierduta, sarurile si mineralele pierdute si la fiecare doua ore sa mai faci un pic de miscare si sa alergi usor a doua zi dupa competitie. Baile de gheata ajuta foarte mult, masajul, sunt multe, oricine e interesat si intra pe internet, gaseste informatii. Eu am fost propriul meu cobai, am incercat foarte multe si am ajuns la forma ideala pentru mine, nu stiu daca e aplicabila pentru toti dar pentru mine functioneaza cea pe care am spus-o mai devreme.

  •  Care va fi urmatoarea ta provocare?

Ce e interesant e ca provocarea cea mai mare este sa te trezesti devreme sa te antrenezi in fiecare zi. De fapt antrenamentele sunt baza oricarei competitii; eu cred ca pentru 1 km alergat la o competitie trebuie sa te antrenezi minim 10-15 km, prin urmare e nevoie de un volum mare de antrenament pana ajungi la o competitie. Am 2-3 competitii majore in fiecare an la nivel de anduranta, partea frumoasa este ca inima nu stie daca alergi sau sa vaslesti si atunci poti sa iti alegi usor sportul si provocarea. Asadar raman deschis sa invat sporturi noi. La orizont sunt competitii interesante, unele apar pe blog in calendarul meu, pe celelalte le dezvalui la momentul potrivit.

Foto: facebook

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii