Interviu – Levente Polgar

Interviu Levente Polgar

Levente Polgar e o figura foarte prezenta la mai toate concursurile de alergare din Romania. Chiar daca unii dintre voi nu il cunoasteti dupa nume, e foarte probabil sa il stiti drept reprezentatantul Little People. Prin faptul ca ii ajuta pe altii desi nici lui nu ii e deloc usor, Levi e un model demn de urmat pentru toti cei din jurul lui.

  • Care a fost primul concurs la care ai participat si cine te-a indrumat sa mergi la alergat?

Primul meu concurs a fost in Ungaria, un tur al Budapestei, iar in Romania am debutat la semimaraton la Alba – Iulia City Race. Cum e si normal, la prima competitie nu am fost convins ca sunt in parametri si ca pot face fata unei provocari atat de mari.

  • Ai un job sau te sprijina cineva pentru a putea participa la atat de multe concursuri?

Eu lucrez in constructii de dimineata pana seara, lucrarile mele se pot vedea si pe pagina mea de facebook. Toti banii pe care ii strang de aici ii investesc in competitii. Prin asta, eu incerc sa transmit si altor persoane asemenea mie ca nu sunt singure: aici ma refer la copii, la persoane cu cancer, inclusiv in scaun cu rotile.

  • Apropo, cum a aparut colaborarea dintre tine si Little People? Te-ai oferit tu sau te-au invitat ei?

M-am oferit voluntar pentru ca in urma cu trei ani unei vecine i-a murit un copil de noua ani. De fapt, noi nu consideram ca a murit, pentru ca ingerii ca ea nu mor, ci doar a plecat dintre noi intr-un loc mai bun. Copilul a fost foarte greu incercat, in sensul ca a avut mai multe operatii pe creier. Eu am avut doar la bratul drept cinci operatii in doi ani de spitalizare si stiu ce inseamna sa fii un copil traumatizat plimbat prin spitale. De asemenea, stiu ce inseamna sa ai un copil cu cancer pentru ca am stat de vorba cu parintii si mi-am dat seama cat le e de greu.

Drept urmare, am luat contact cu Little People si le-am spus ca vreau sa fiu fundraiserul lor, ca vreau sa alerg pentru ei, ca vreau sa duc mesajul lor peste munti. De atunci, prin toate orasele prin care am trecut am incercat sa fac asociatia Little People cat mai cunoscuta. Ei ajuta copii cu cancer si persoanele in scaun cu rotile sa duca o viata mai buna.

Levente Polgar

  • Tu esti initiatorul maratonului de la Aiud. Cine te mai ajuta?

Am cativa prieteni foarte inimosi, impreuna cu care am colaborat: de la pus bazele site-ului www.werun.ro si, la trasarea marcajelor si a obtinerii aprobarilor necesare, ei m-au ajutat cu tot ce se putea.  Oricum, nu eu sunt motorul evenimentului, ci acei oameni care se inscriu si vin sa participe sunt cei care fac totul posibil. La astfel de concursuri se poate vedea clar cat de solidari sunt sportivii si cat de dispusi sunt sa ii ajute pe cei mai necajiti. Eu sunt doar o scanteie, iar participantii sunt cei care fac focul sa arda.

Spre exemplu, Tibi Useriu mi-a zis ca indiferent la ce concursuri participa in 2016 vrea sa revina si la Maratonul Aiud, desi el nu e persoana care sa mearga de doua ori in acelasi loc. Apropo de Tibi, cand am ajuns la finish la via-Maria Theresia i-am zis lui Tibi ca mi s-a parut foarte greu, iar raspunul lui a fost: „Da, dar asa-i c-a fost fain?” Nu am mai avut replica.

  • Ai un concurs la care iti doresti foarte mult sa ajungi?

Da. Visez sa merg la UTMB (Ultra-Trail du Mont-Blanc). In ultimii doi ani am participat la foarte multe concursuri, am tras din greu si am reusit sa strang punctele necesare. Aici mi-am dat seama cat e de adevarata vorba care zice ca daca n-ai alergat un ultra nu stii ce inseamna lacrimi.

  • Dispui si de banii necesari pentru a te inscrie si pentru a participa?

Nu, dar sunt in negocieri pentru sponsorizare cu o companie puternica ce se ocupa cu producerea de suplimente sportive.

  • Care a fost cea mai lunga distanta pe care ai alergat-o?

Au fost 387 de kilometri – tura Apusenilor, in 72 de ore.

  • E o distanta enorma. Ai fost singur?

A fost un vis de-al meu sa vad toti muntii Apuseni, si am facut-o singur. Am carat tot echipamentul de care am avut nevoie si m-am folosit de toate experientele si cunostintele dobandite anterior. A fost frumos, a fost o provocare in adevaratul sens al cuvantului.
Interviu Levente Polgar

  • Urmeaza o intrebare ceva mai sensibila si nu e nicio suparare daca nu vrei sa raspunzi. Ce s-a intamplat cu mana dreapta?

Nu e sensibila intrebarea, ma asteptam sa urmeze. La sase ani am inceput scoala si in fiecare dimineata trebuia sa trec peste calea ferata. Am avut niste certuri cu o vecina si m-a impins sub tren, sub manevra. Eu o sa traiesc cu ideea ca eu am fost de vina si nu vreau sa acuz pe nimeni pentru nimic.

  • Am observat ca acum reusesti chiar sa glumesti pe seama handicapului tau.

Da, la Tasuleasa spre exemplu, unde au fost medici germani, ziceam in gluma ca merg la un cort de-al lor si le spun ca mi-a mancat ursul mana. Tot asa, cred ca daca o sa ma intalnesc vreodata cu ursul in padure o sa vada ca sunt inceput si o sa ma lase in pace.

Levi despre Romania: Care parte din Romania nu-i faina? Am alergat in multe parti, dar peisaje ca-n Romania nu am mai vazut nicaieri.

Proiecte pentru 2016: In afara de participarea la UTMB, imi doresc sa particip la Trans-Maraton Italia si vreau sa tranzitez Romania, de la vama Jimbolia la Vama Veche. Daca reusesc sa fac toate astea, in 2017 ma retrag de la ultramaratoane si voi participa doar la curse de semimaraton. De multe ori ma uit la cei care termina primele lor curse mai scurte si observ ca ei sunt fericiti, indiferent ce timp au scos.

Interviu Polgar Levente traversarea Romaniei

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii