Jurnal de cursa – Ada Harangozo

familia Harangozo

24 octombrie 2015 a fost pentru multi o zi de toamna obisnuita, neinsemnata, dar nu si pentru mine. Este al doilea an in care alerg in competitii, intre care se numara cateva crosuri, semimaratoane si un maraton.

Fiecare cursa mi-a adus provocari, experiente si trairi noi, satisfactii incomensurabile, dar nici una nu a cantarit emotional atat de mult ca cea din acest sfarsit de toamna – semimaratonul Faget Tour.

De ce mai multe emotii pentru Faget Tour decat pentru primul maraton in Muntii Apuseni? Pentru cei care sunt parinti va fi mult mai usor de inteles.

Faget Tour a fost primul semimaraton alergat in familie – alaturi de sotul si fiul meu Erik in varsta de doar 12 ani. Si eu si sotul meu suntem iubitori ai sportului de orice fel, astfel ca i-am transmis si fiului nostru pasiunea pentru miscare.  A fost suporterul nostru la semimaratoanele  Via Maria Theresia, loc in care a luat contact cu emotia unui astfel de concurs, iar in aceasta toamna a ales sa traiasca alaturi de noi la propriu emotia si provocarea unei astfel de competitii, o competitie cu el insusi. Am visat la momentul in care vom alerga impreuna, s-a intamplat mai devreme decat as fi crezut si asta doar pentru ca si el si-a dorit asta.

Aceasta cursa nu este despre mine, este despre Erik – campionul meu.

Competitia la 12 aniCu o seara inainte de semimaraton isi pregatea temele pentru ziua de luni, iar la un moment dat l-am vazut stand pe ganduri. L-am intrebat de ce sta si nu-si termina temele, raspunzandu-mi ca are de facut o compunere la Educatie Civica cu tema „Ce reprezinta competitia pentru mine” – interesanta provocare inaintea unei adevarate competitii. Am sa va las pe voi sa vedeti ce reprezinta competitia pentru un copil de 12 ani. (click pe poza din stanga pentru zoom)

Despre traseu

Spre deosebire de semimaratonul de anul trecut unde m-am ratacit alaturi de multi alti alergatori, datorita faptului ca a fost prost marcat traseul, anul acesta a fost complet diferit. Traseul a fost bine marcat, voluntarii prezenti in puncte cheie ale traseului, puncte de hidratare si alimentare suficiente, fotografi si nu in ultimul rand un numar record de alergatori la Faget Tour.

Erik Harangozo

Despre cursa

Am stabilit impreuna ca tel incheierea cursei, fara sa ne intereseze timpul sau pozitia in clasament. Eu am avut o tinta in plus, aceea de a putea tine aproape de ei; spun asta deoarece la ultimul nostru antrenament impreuna mi-am dat seama ca nu prea am sanse :). Asa a si fost . De pe la km 2 am ramas de caruta, dar multumita in acelasi timp sa-l stiu in fata mea si protejat de tatal lui. In prima parte a cursei a fost destul de multa urcare, iar eu nu prea iubesc asta; in schimb, Erik alearga foarte bine urcarile, drept urmare s-a creat o distanta considerabila intre noi. Tactica mea era sa recuperez pe coborare unde eu ma simt foarte ok.

Attila si Erik Harangozo

La punctele de hidratare ii intrebam pe voluntari de Erik, asigurandu-ma ca este bine. In locurile cu vizibilitate mai mare cautam cu privirea un tricou verde insotit de o mogaldeata; am reusit sa-I vad doar o singura data, iar pe la km 17 i-am ajuns din urma si asta doar pentru ca Erik dadea semne de oboseala, de foame, de nerabdare sa se termine odata, iar eu eram pe coborare, moment avantajos pentru mine. Am fost fericita ca i-am ajuns, si ca pot sa-l ajut sa-si tina motivarea pana la finish. Cunosteam atat de bine senzatiile prin care trecea, pentru ca le-am trait si eu cu fiecare cursa in parte, acel moment cand in ciuda faptului ca alergi ai senzatia ca stai pe loc, iar kilometrii nu se mai scurg…

Ada Harangozo

A venit si momentul cand in linistea padurii a patruns zgomotul care anunta finish-ul, moment in care Erik si-a adunat fortele si a luat-o la goana bucuros si constient ca finalul e atat de aproape si urmeaza odihna si masa la care visa de la km 12. Am trecut linia de finish tinandu-ne de mana toti trei dupa 2:57:13.

Mi-e greu sa descriu in cuvinte sentimentele traite in acel moment, dar sunt profund recunoscatoare ca am putut sa-i fim calauze in cursa cu el insusi.

Avand in vedere ca la astfel de competitii se fac clasamente pe categorii de varsta, iar  organizatorii au omis varsta lui incadrandu-l la categoria 18-29 ani, noi parintii il declaram campion al categoriei lui de varsta.

familia Harangozo

Foto: Arhiva personala, Puscas Rares

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii