Jurnal de la Maratonul International Cluj – Andra Calenic

ziua Cursei

Ziua cursei

Pentru duminica, ziua evenimentului, se anuntase vreme innorata, cu ploi, ba chiar si o mica furtuna. M-as fi bucurat sa dea cateva picaturi (doar cateva!), da de unde! Desi racoare de dimineata, apoi am avut parte de soare si un pic de vant. Cluj Arena forfotea de entuziasm. La 15 minute dupa ce alergatorii de la cros au luat startul, am pornit si noi, maratonistii si stafetele.

Traseul a fost de 10,5 km si l-am parcurs de patru ori, alergand/mergand pe stradutele din centru si revenind apoi pe stadion. Atmosfera zic eu ca s-a ridicat la inaltime, au fost grupuri de incurajare in diferite locuri de pe traseu, oameni cu tot felul de instrumente galagioase, o formatie muzicala, puncte cu muzica la boxe si, in general, multe incurajari.

Cum m-am simtit

A fost al patrulea maraton si am avut totusi emotii. Nu-mi propusesem cine stie ce timp, insa aveam in minte sa plec un pic mai tare, in ideea ca voi putea sa mentin un ritm acceptabil pe toata durata cursei. Cu vreo saptamana inainte o dadusem un pic in „maranoia” si tot aveam senzatii ciudate la genunchi, unde mai pui ca la o alergare scurta facuta cu vreo patru zile inainte abia m-am tarat… Dar se pare ca totul a fost in imaginatia mea, caci n-am avut deloc probleme pe parcursul maratonului si nici dupa.

Pe parcurs am reusit sa ma bucur de alergare, m-am energizat strigand si batand din palme la punctele de muzica sau la cele cu sustinatori –  un mod eficient de eliberare. Am mai salutat cunoscuti (a se citi: am tipat unii la altii :) )

De pe la a treia tura am inceput sa resimt oboseala si picioarele au devenit tot mai grele, asa ca pe alocuri am incetinit si am mers. Au fost momente cand aveam impresia ca mai am un pic si ma lovesc de celebrul „zid”, dar, din nou, a fost doar in mintea mea. A intervenit si senzatia ca nu se mai termina, mai ales pe ultimul kilometru, cand urma o intoarcere… care parca nu mai venea. Am bagat banane, cateva felii de portocale si apa, mi-am revenit si am mai prins cateva zvacniri de forta, suficiente sa inchei cu bine cei 42,195 km. Am trecut pe poarta de finish la 4:01:32, nu cel mai bun timp al meu, dar mno, macar am terminat cu bine si mi-a ramas destula energie pentru mini-vacanta ce a urmat.

La voi cum a fost?

Acest fragment a fost preluat cu acordul autoarei, de aici.

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *