Tu alergi singur?

cu sau fara ochelari

Eu alerg cu ochelarii si avem o poveste tare interesanta, zic eu. Ne-am cunoscut acum doi ani si inainte de asta credeam ca am incorporat un fel de zoom optic. Alergarile pe aleea intunecoasa a parcului erau la ordinea serilor de toamna, fara vreo super-putere de concentrare sa vad pe unde calc. Atunci obiectivul meu era altul: sa alerg primul cros. Intre timp, m-am imprietenit cu ochelarii si de atunci mergem impreuna la birou, la alergare si in vacanta.

Nu stiu pentru altii cum este, dar ochelarii sunt arma mea secreta atunci cand merg sa ma antrenez, cand particip la vreun concurs sau atunci cand cand imi desfasor activitatile zilnice. Fara super-puterea din spatelor lor m-as opri mai des, confundand un trunchi uscat de copac cu vreun caine, m-as impiedica mai des si probabil m-as bucura mai putin de traseu.

Atunci cand ploua parca imi cade lumea in cap, vad lumea cu stropii de rigoare, dar mai bine asa decat deloc. Dupa ce vine frigul si la alergare ma insoteste si buff-ul, ochelarii oarecum suparati se tot aburesc.

Intunericul pare sa fie acum inamicul meu, dar ma antrenez impreuna cu ochelarii si ne-am gandit sa ii venim de hac.

Daca alergi sigur, esti norocosul posesor al unui super-zoom. Daca alergi si tu in compania ochelariilor, impartateste cu noi experienta ta.

Foto: Jessica Hellman

Da mai departe!
Share on FacebookEmail this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Ce parere ai?

comentarii